EuroArt

De la inceputul anului 2007, odata cu intrarea in UE, am asistat in diverse medii la discutii aprinse despre uriasele oportunitati pe care le au organizatiile non-guvernamentale.

Despre fondurile care vor tabari peste noi. Despre numeroase proiecte impopotonate cu intentii glorioase, dar de sub al caror invelis de vorbe razbatea mirosul banilor care puteau fi obtinuti. Ceea ce nu e neaparat rau: dimpotriva, munca trebuie rasplatita, totul e insa ca acea munca sa fie facuta profesionist. Din pacate, de multe ori am citit sau auzit despre ONG-uri foarte active in a demara diverse proiecte de suse, daca-mi permiteti termenul.

Vreau insa sa scriu mai jos despre un proiect realmente profesionist, demarat si dus la bun sfarsit de Fundatia Culturala "Timpul" si de Teatrul National "Vasile Alecsandri".

E vorba despre Festivalul de Teatru Profesionist intitulat Iasi face Euro-Art si desfasurat intre 22 si 28 octombrie, sub coordonarea lui Adi Afteni. Si tin sa creionez putin si contextul, unul din care au lipsit atat declaratiile bombastice anterioare, cat si zgomotul de surle ulterior, menite a scoate in evidenta meritele organizatorilor. In acest fel, interesul a cazut pe eveniment in sine, pe spectacole, pe artistii invitati. Bine mediatizat la nivel local, sustinut de MCC, Primaria Municipiului Iasi si Consiliul Judetean, festivalul are meritul, care in timp se poate dovedi realmente important, de a fi - scuzati-mi cliseul, dar il gasesc indreptatit aici - o piatra de temelie in revigorarea interesului pentru teatru in Iasi.

Pentru ca intr-un spatiu de rubrica mi-e aproape imposibil sa surprind atmosfera sau sa vorbesc despre calitatea tuturor spectacolelor prezentate, o sa rezum evenimentul la datele sale reci, dincolo de care munca si pasiunea se pot simti totusi. Sapte zile de teatru. Doua locatii: Teatrul Luceafarul si Ateneul Tatarasi. Unsprezece spectacole: Calatoria, dupa Pescarusul Jonathan Livingstone de Richard Bach (Teatrul "Mihai Eminescu", Botosani, regia: Chris Simion), Hell de Lolita Pille (Teatrul D'aya, Bucuresti, regia: Chris Simion), 11. Mananca-ti aproapele de Marius Damian (Teatrul Joint, Brasov, regia: Vitalie Bichir), Taiat! de Lyle Victor Albert (Teatrul LUNI de la Green Hours, Bucuresti, regia: Alexandru Jitea), Netotu' dupa Isaac Bashevis Singer si Jean Claude Carriere (Teatrul 74, Targu-Mures, regia: Cristian Juncu), Ivan Turbinca de Ion Creanga (Teatrul "Mihai Eminescu", Botosani, regia: Ion Sapdaru), Talk-show dupa Stefan Caraman (Teatrul LUNI de la Green Hours, Bucuresti, regia: Liliana Campeanu), Auditia de Alexandr Galin (Teatrul National "Vasile Alecsandri", Iasi, regia: Claudiu Goga), Cyrano de Bergerac, poate..., one man show cu Catalin Mandru (Teatrul Vechi, Arad, regia: Adi Iclenzan), Uzina de placeri S.A. de Valentin Nicolau (Teatrul Nottara, Bucuresti, regia: Alexandru Berceanu) si Geniul crimei de George F. Walker (Teatrul 74, Targu-Mures, regia: Theodor Cristian Popescu).

Pentru Iasi, evenimentul a fost cu atat mai important cu cat, pana acum, nici un alt festival de teatru nu a reusit sa se impuna aici. Fireste, e greu de spus ca, de la prima sa editie, acest Iasi face Euro-Art s-a impus. In momentul actual, nu pot decat sa ma alatur declaratiei de la inceputul festivalului a directorului Adi Afteni, care spunea ca "evenimentul trebuie luat ca o editie de inceput a unei povesti de lunga durata, o poveste de succes. Important este ca festivalul incepe acum si nu a fost amanat la nesfarsit". Am tinut sa redau aceasta afirmatie, mai ales pentru ultima ei parte, intrucat a punctat exact ceea ce mi se parea de punctat. Si asta intrucat, revenind cu o continuare la primul paragraf al articolului de fata, trebuie sa spun ca am fost sceptic inca din momentul in care am auzit de intentia organizatorilor. Imi imaginam ca, asemenea multor alte proiecte despre care s-a vorbit mult si cu patos, si acesta este sortit esecului dinainte de a fi macar incropit. Faptul ca evenimentul s-a intamplat totusi, iar tinuta lui a fost una de gala, este deja o garantie. Nu a unui succes cert pentru viitor. Ci o garantie ca in Iasi exista oameni care pot face fata unui proiect de anvergura si unei mize culturale importante.

Pentru final, o sa ma intorc la Fundatia Culturala "Timpul", coorganizatoarea Iasi face Euro-Art, care activeaza din 2000 si ai carei fondatori sunt Liviu Antonesei si Gabriel Cucuteanu. Si nu o fac gratuit, ci cu speranta, intemeiata pe suficiente argumente, ca in numerele viitoare voi putea prezenta aici alte proiecte aflate in lucru, unele dintre ele realmente spectaculoase. N-am sa inchei cu niciun cuvant mare, nici macar cu vreo apreciere laudativa a eforturilor depuse si asa mai departe. Nu e cazul. Pur si simplu, prefer sa fac loc, inainte de punctul final, unei observatii generale, care, din fericire, n-are legatura cu fundatia mai sus amintita: in Romania actuala, atat de atractiva pentru ONG-uri, accesul la fonduri incepe tot mai mult sa fie conditionat si de rezultatele proiectelor finantate. Iar bucuria unor membri de fundatii sau asociatii care au descoperit doar o sursa de venituri in plus odata cu inceputul lui 2007 risca sa fie una de foarte scurta durata.