Newsletter subscribe

Noutăţi, Teatru

28 mai 2015: Spectacol de teatru “Avarul” – Teatrul “Mihai Eminescu” Botoşani

Avarul
Posted: May 8, 2015 at 2:44 pm   /   by   /   comments (0)

Spectacol de teatru “Avarul” – Teatrul  “Mihai  Eminescu”  Botoşani, regia:  Cristian Gheorghe. Locaţie: Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi, orele 19:00, preţ bilet: 15 lei.
Vânzări bilete: 10:00-19:00 în fiecare zi, contact 0749 890 888 – Ionuț.

Regia artistică: Cristian Gheorghe
Scenografia: Mihai Pastramagiu
Coregrafia: Victoria Bucun
Asistent regie: Lidia Uja

Distribuție:
Harpagon: Bogdan Muncaciu
Cleante: Sorin Cimbru
Elise: Lidia Uja
Valere: Sorin Ciofu
Mariane: Cristina Ciofu
Anselme: Gheorghe Frunză
Frosine: Mirela Nistor
Simon: Petruţ Butuman
Jacques: Valentin Popa
La Fleche: Ioan Creţescu
Comisarul: Mihai Donţu

Banii: Alexandra Vicol, Ana Baciu, Sorina Băleanu, Codruţ Andrici, Raul Poamă-Neagră, Theodor Şoptelea, Ioana Nimigean.

Regia tehnică: Constantin Adam
Sufleur: Mariana Sârbu
Sunet: Eugen Ipate
Lumini: Eugen Vizitiu
Recuzită: Valentin Macuc
Cabinieră: Gabriela Mihăescu
Peruchieră: Daniela Crăiniciuc
Maşinişti: Doru Bugeac, Constantin Răileanu, Marian Stancu
Şef producţie: Ioan Cotruţă

Putem iubi atunci când suntem dominaţi de sărăcie?
Ne răspunde la această întrebare Cristian Gheorghe, regizorul spectacolului “Avarul”.

Propun publicului o lectură inedită, povestind “Avarul” dintr-un punct de vedere diferit chiar de cel al autorului, Moliere.

În spectacolul meu sunt doar personaje negative.

Este vorba despre dezumanizarea la care duce goana disperată pentru “a avea”, pentru a păzi ceea ce avem, fiind mereu preocupaţi de a avea cât mai mult, goană care, din nefericire, duce la o rapacizare generală, rapacizare care distruge societatea în întregul ei şi pe fiecare individ în parte, rapacizare care nu îngăduie dezvoltarea sentimentelor pure şi frumoase din om.

Moliere, în textul “Avarul”, a pus în evidenţă răutatea unui singur om, răutate provocată de zgârcenie, de avariţie, în vreme ce celelalte personaje sunt bune, minunate, ideale. Acestea iubesc minunat, trăiesc minunat, sunt aproape perfecte.

Ei bine, în spectacolul meu lucrurile sunt aşezate aproape “pe invers”. Harpagon este o victimă. Dar prin răutatea sa molipseşte toate personajele din preajmă, făcându-le să fie negative. Nimeni nu mai este pur. De ce această întoarcere surprinzătoare? Pentru că iubirea cuplurilor nu se poate dezvolta tocmai datorită zgârceniei tatălui, datorită privării de libertate. Fără puterea materială alături, pur şi simplu personajele nu pot merge mai departe!

Este un spectacol care mai degrabă pune întrebări asupra unor situaţii, lăsând spectatorilor libertatea de a găsi răspunsuri.

În ce mă priveşte, propun o dezbatere asupra vulnerabilităţii noastre în faţa sărăciei, despre imposibilitatea dezvoltării sentimentelor atunci când ne domină sărăcia.